In opinia psihologului Andra Tanasescu, vicepresedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica (INLPSI), putem intelege, deci, ca principiul repetitiei se refera la faptul ca suntem ghidati, constient sau inconstient, sa retraim aceleasi scenarii vechi, pe care le cunoastem deja si care ne produc o placere imediata, prin simplul fapt ca ne mentin in zona de confort.
“Asta nu inseamna ca suntem masochisti cand alegem aceleasi tipare toxice pentru relatiile noastre sau alte situatii din viata noastra. Principiul repetitiei face referire la o nevoie neuronala profunda, o nevoie a creierului nostru, de face un minim de efort in actiunile de zi cu zi. Din acest motiv, ne va ghida sa alegem ceea ce ne este deja cunoscut, pentru e nu fi nevoiti sa cautam moduri noi de reactie la ceva nou, diferit. Iar asta, indirect, se traduce in placere imediata, pentru ca lipsa de efort, de schimbare si familiarul in sine sunt o parte perceputa ca fiind placuta. Deci, daca te-ai surprins vreodata intrebandu-te „Cum am ajuns iarasi aici? Nu am invatat nimic?!”, iti pot spune ca da, poate ai inteles rational lectia insa nu ai integrat-o emotional si nu ai facut nimic sa „cureti” locul in care a fost gandul sau emotia care te tot aduce inapoi la acelasi tipar”, explica psihologul Andra Tanasescu.
Principiul placerii/neplacerii
Mai mult decat atat, specialistul considera ca prin placere intelegem satisfacerea unei nevoi, iar acest principiu vizeaza functionarea mintala in sensul ca ansamblul activitatii psihice are ca scop sa evite neplacerea si sa procure placerea.
“Pentru ca „neplacerea” este legata de cresterea cantitatii de excitatie – vezi ce simti de fiecare data cand trebuie sa faci o schimbare - iar placerea de reducerea acesteia, principiul placerii este considerat a fi un principiu economic. Practic, acest principiu se bazeaza pe ideea ca vom cauta sa obtinem placerea imediata, in detrimentul celei date de ceva care ne ofera rezultate bune intr-un timp mai lung – ca de exemplu, a alege o salata in locul unei prajituri”, declara Andra Tanasescu.
Acest principiu al placerii a fost preluat de catre S. Freud de la Fechner („principiul de placere a actiunii"), care sustinea ca nu numai finalitatea urmarita de actiunea umana este placerea, dar si actele noastre sunt determinate de placerea sau de neplacerea procurate in prezent.
Astfel, tiparele pe care le retraim, aparent la nesfarsit, sunt de fapt lectii pe care avem nevoie sa le privim atent si emotii sau convingeri cu care sa lucram constient pentru eliberarea de ele sau modificarea lor.
“Simpla constientizare a „cailor gresite” este un pas enorm si totodata incomplet in rezolvarea unor astfel de tipare. Dupa observarea si constientizarea lor, este important sa le lucrezi cat sa te poti elibera cu adevarat de credintele limitative si emotiile care te ancoreaza in situatii de genul. Creierul nostru va cauta in permanenta calea de a obtine placerea imediata, cu cel mai mic efort, deci daca nu prelucram lucrul care ne face sa ne pastram „loialitatea” fata de acel tip de situatie, el ne va conduce, constant, inapoi catre oameni si situatii similare”, conchide psihologul Andra Tanasescu, vicepresedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica (INLPSI).
