Potrivit psihologului Andra Tanasescu, vicepresedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica (INLPSI), unii dintre noi avem niste bagaje atat de grele in spate, incat orice ar presupune sa ne usureze greutatea reprezinta o amenintare adusa modului in care ne-am obisnuit sa ne traim viata. Pentru ca asta a devenit firesc pentru noi, fericirea ajunge sa fie amenintarea si obisnuitul il gasim mai degraba sub forma abandonului (la propriu sau emotional), tradarilor, minciunilor, abuzului sau a lipsei de conexiuni autentice.
„Orice oportunitate de fericire, orice sansa la o iubire matura, echilibrata sau sanatoasa devine astfel lucrul care ne sperie mult mai tare decat o tradare extraordinar de evidenta. In felul acesta, in mod inconstient, de cele mai multe ori alegem exact acele situatii si persoane care sa ne tina in familiar. Cu alte cuvinte, cautam exact „ingredientele” care nasc un nou dezastru familiar in viata noastra si intaresc atasamentul fata de suferinta. Si astfel, ne tinem in aceeasi rutina a suferintei, fara iluzia riscului pe care l-ar presupune sa traim ceva diferit – chiar daca toate semnele arata ca este portrivit si de dorit pentru noi. Cu cat analizam totul si cautam mai multe problemele, cu atat vom gasi mai multe. Cu cat despicam firul in patru mai mult si punem paie pe foc, cu atat mai multe sanse avem sa producem un nou dezastru in viata noastra. Doar pentru ca „pare prea bun ca sa fie adevarat”, nu inseamna ca asa este. Uneori pare prea bun doar pentru ca este complet nou si diferit de tot ce am trait, iar asta ne sperie. Prin definitie, nu este nici mai bun nici mai rau, ci doar diferit. Iar, diferit este egal cu pericol, daca asa ne lasam sa credem. Cand vom schimba definitia lui „diferit” in altceva, ne vom da in sfarsit ocazia de a trait experiente noi, mai bune, care sa ne aduca fericirea de care am fost privati la un moment dat in viata noastra”, conchide psihologul Andra Tanasescu, vicepresedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica (INLPSI).