Potrivit psihologului Andra Tanasescu, vicepresedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica (INLPSI), tot ceea ce vedem, auzim si simtim in jurul nostru se transmite codificat catre creier, sub forma impulsurilor nervoase. Acestea ajung la nivelul creierului, formeaza conexiuni neuronale care mai apoi se transforma in programe, sub forma reactiilor si a credintelor noastre. Pentru a ajunge sa devina reactii, comportamente sau credinte, este nevoie de cealalta parte - mintea.
“Mintea este cea responsabila de interpretarea pe care o oferim lucrurilor pe care le vedem, auzim sau simtim pe parcursul vietii noastre. Aceasta interpretare este subiectiva si in procent foarte ridicat unica, apartinand doar lumii noastre interioare. Orice asemanare in semnificatia data unui eveniment vine dintr-un fond comun de credinte si experiente ale unui grup de oameni – un popor tinde sa aiba acelasi tip de gandire pentru ca mediul, cultura, educatie, religia au fost aceleasi pentru toti. Perceptia noastra interioara asupra lumii (creierul) este interpretata de minte pornind de la identitatea noastra, modelele din copilarie, emotiile noastre si orice altceva a contribuit la definirea persoanei care suntem astazi”, explica psihologul Andra Tanasescu.
Daca nu am avea minte, creierul ar reactiona in cel mai primitiv mod posibil
Totodata, psihologul este de parere ca, daca mintea nu ar exista, creierul nostru ar reactiona instantaneu la orice stimul, in modul cel mai primitiv posibil. Am primi input din exterior pe care creierul l-ar folosi pentru a stabili intre reactia de fuga, ori de atac, fiind ghidat de un singur principiu de baza – supravietuirea.
“Mintea fara creier nu ar putea functiona. Aceasta este rezultatul dezvoltarii creierului nostru de-a lungul milioanelor de ani, si a inceput sa se manifeste dupa aparitia neocortexului. Neocortexul este partea mai „noua” a creierului care este responsabila pentru complexitatea si flexibilitatea comportamentului nostru, perceptia senzoriala, rationament si limbaj. Asadar, putem spune ca mintea este un semn al evolutiei si totodata ca este cea mai mare piedica a noastra. Mintea foloseste toate experientele noastre – tot ce am vazut, ce ni s-a zis, etc. – pentru a interpreta si a trage concluzii”, declara specialistul.
Mintea ne minte
In situatia in care am crescut intr-un mediu nefavorabil, toxic, mintea noastra va fi „programata” sa ne repete ca nu suntem suficient de buni, de destepti, de importanti pentru a trai o viata fericita si implinita. Astfel ca, devine responsabilitatea noastra sa facem diferenta dintre concluziile valide si constructive ale mintii si programele limitative instalate de-a lungul vietii noastre.
“O persoana extraordinara a zis odata „mintea ne minte” si este important sa realizam adevarul din asta. Mintea poate sa faca rationamente extraordinare insa poate si sa repete ce ni s-a zis de prea multe ori – ca nu vom reusi niciodata, ca nu meritam nimic bun, etc. Asadar, provocarea pentru tine este sa descoperi ce este real si ce este „minciuna” din ceea ce iti spune mintea in sirul constant de ganduri, care iti capteaza atentia zi de zi si sa alegi ce esti dispus/a sa crezi si ce nu din tot ceea ce iti spune”, conchide psihologul Andra Tanasescu, vicepresedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica (INLPSI).
