Pentru ca acest lucru sa se intample, parintii trebuie sa fie prezenti in proces si trebuie sa le ofere bebelusilor tot ce au nevoie in orice moment. Atunci cand acest lucru nu se intampla, bebelusul nu este ingrijit si, in consecinta, bebelusul nu este ingrijit asa cum merita si are nevoie, astfel incat aceasta situatie ar putea fi considerata drept maltratare. Nu este vorba de un abuz activ, in care parintii fac ceva care deranjeaza bebelusul, ci de un abuz pasiv, in care se intampla contrariul: parintii nu se ocupa de bebelusul lor, astfel ca se realizeaza asa-numitul abuz de omisiune de ingrijire.
Cel mai cunoscut tip de abuz este cel in care exista agresiune fizica, tipete si/sau abuz sexual, dar nu pentru ca este mai cunoscut este mai frecvent. Maltratarea prin neglijenta sau omisiune de ingrijire reprezinta aproximativ 70 % din total. Agentia Insulelor Canare pentru Cercetare, Inovare si Societatea Informationala (ACIISI) desfasoara o cercetare comuna cu Centrul Cubanez de Neurostiinte privind lipsa de sensibilitate a unor mame la semnalele emise de copiii lor. Impactul pe care acest tip de parenting il poate avea asupra bebelusilor si copiilor a fost studiat de ceva timp.
Primele date provin din studii realizate in orfelinatele din Romania in anii 1990, unde exista un ingrijitor la 50 de copii, care traiau in conditii de supraaglomerare si fara niciun fel de stimulare, iar rezultatele au fost evident devastatoare (provocand o mare alarma sociala si politica fata de conditiile in care cresteau acesti copii).
Rezultatele studiului in curs de desfasurare
Potrivit autorilor studiului, cele mai frecvente cauze ale neglijarii parentale sunt depresia postpartum, alte tipuri de depresie pe care mama sau tatal le-ar fi putut avea anterior si situatiile familiale complicate, fie din cauza problemelor economice, violentei sau dependentei de droguri.
De asemenea, poate aparea in cazul sarcinilor cu mame adolescente, daca mama nu este suficient de matura si continua sa se concentreze prea mult asupra sa, daca parintii nu au grija cand vine vorba de hranirea copilului si ii dau alimente inadecvate pentru varsta sa, daca mediul in care traieste copilul nu are conditii de igiena optime etc.
Problema este ca la evaluarea mamelor „neimplicate”, comparandu-le cu mamele „de control”, s-au observat diferente clare de reactivitate: ambelor grupuri de mame li s-au aratat fotografii cu fetele unor copii care plangeau, iar la mamele „de control” a existat un proces automat de baza de a dori sa se intoarca spre copil, ca si cum l-ar alina, in timp ce la mamele considerate neglijente acest proces nu a aparut.
Potrivit autorilor studiului: La mamele neglijente (procesul) nu functioneaza, astfel incat nu le este posibil sa ajunga la elaborarea mentala ca copiii pot avea nevoi de frig, foame, mers. Lucru care se intampla si la alte mame.