O imagine luminoasa si totusi incetosata, o femeie care sta sa nasca, un hol de spital insangerat, niste medici cu o cautatura dubioasa. Un inceput interesant pentru Orphan, film care se anunta a fi unul horror. Surpriza insa! Cel de-a treilea film din palmaresul regizorului Jaume Collet-Serra isi schimba brusc registrul dupa doar cateva minute.
Cosmarul nasterii copilului sau mort o marcheaza definitiv pe Kate Coleman (Vera Farmiga), psihicul ei avand grav de suferit de pe urma acestei pierderi. Kate nu se poate impaca cu gandul ca nu va mai putea avea copii, si, desi mai are un baiat si o fetita acasa, se hotaraste impreuna cu John (Peter Sarsgaard), sotul sau sa mai adopte o fetita de la un orfelinat .
Cei doi o aleg pe Esther (Isabelle Fuhrman), o copila de noua ani, despre care nu stiu prea mare lucru, in afara de faptul ca provine de undeva din Rusia. Adoptia menita sa aduca linistea in sanul familiei Coleman se dovedeste a fi o decizie neinspirata. Pe masura ce Esther interactioneaza cu cei din jurul ei, aceasta incepe sa isi dezvaluie o alta fata, mult mai intunecata decat ne-am putea imagina.
In ciuda faptului ca este destul de lung (123 de minute), Orphan a reusit sa-mi capteze atentia fara sa ma faca sa ma uit la ceas si sa astept cu nerabdare genericul de final. Coloana sonora semnata de John Ottman este discreta, dar eficienta. Nu de putine ori am tresarit in scaun la trecerea brusca de la o muzica linistitoare la sunete prevestitoare de ceva rau.
Dupa cum spuneam, Orphan debuteaza intr-un registru horror, insa vireaza catre zona thriller-ului cu extrem de multe scene de suspans. Orphan readuce in actualitate povestea copilului cu comportament deviant , pe care o intalnim in pelicule ca "The Good Son", The Exorcist, Omen. Si totusi ce te-ar face sa vezi Orphan? Cu siguranta scenele multe filmate in intuneric, rasturnarile bruste de situatie sau atmosfera apasatoare tipica unui horror.
Desi filmul nu beneficiaza de nume cunoscute in distributie, dupa ce vezi Orphan cu siguranta iti vei aduce aminte de doi actori sau, mai bine zis, doua actrite.
Vera Farmiga, cea care o intruchipeaza pe Kate Coleman, mi-a atras imedit atentia datorita fizionomiei fetei. Cum filmul nu are un generic de inceput in care sa afli ce actori urmeaza sa apara, am fost ferm convins pana la aproape de final ca o am in fata pe o Sarah Jessica Parker, mai imbatranita si un pic mai crizata decat am vazut-o in Sex and The City.
Farmiga impresioneaza prin naturaletea cu care isi interpreteaza rolul. Nimic nu este artificial. Totul este ancorat in realitate: incepand cu tipetele ei de groaza care-ti perforeaza timpanele si terminand cu plansul cu lacrimi cat pumnul (sincer nu cred ca i s-a turnat apa cu pipeta in ochi in timpul scenelor lacrimogene).
Isabelle Fuhrman (Esther) imi da fiori pe sira spinarii. Actrita de numai 12 ani are talentul surprinzator de a trece brusc de la o stare la alta in cateva secunde. Pentru o clipa este copilul dulce, inteligent, ascultator, pentru ca in secunda urmatoare sa se transforme intr-o fiinta care emana prin toti porii ura si violenta. Zambetul malefic pe care il are in timp priveste ciocanul insangerat din mana continua sa te urmareasca chiar si dupa ce parasesti sala de cinema.
Exista si o parte amuzanta la filmul asta: participarea politiei in rezolvarea problemelor familiei Coleman. Politistii americani sunt la fel de “eficienti” ca si cei romani. Desi s-a sunat la numarul de urgenta 911, politia a venit la spartul targului si nu a facut nimic altceva decat sa constate cine este invingatorul si cine este invinsul.
Orphan este o alegere perfecta pentru cei care adora sa tresalte in scaun la orice miscare suspecta si nu se sperie la vederea unei balti de sange.
Urmareste mai jos trailerul filmului Orphan:
