Max Payne este o alta adaptare a unui foarte popular joc video in jurul caruia graviteaza o comunitate foarte mare de fani si, cu siguranta, acestia vor critica cel mai aspru filmul lui John Moore. Nu ca nu ar avea de ce. Pelicula nu te face sa regreti ca ai dat banii pe bilet sau ti-ai ars o ora jumate din viata pe scaun ca sa vezi cum se bate Max Payne cu politia, cu demoni si o ditamai corporatia, dar nici nu iese cu ceva in evidenta fata de alte filme de gen.
Max Payne – sub aripa unei conspiratii demonice
Max Payne (Mark Wahlberg) este un detectiv de la brigada anti-drog, care dupa ce sotia si fetita sa sunt ucise de niste presupusi talhari, se transfera la biroul de cazuri nerezolvate, urmand timp de 3 ani de zile tot felul de piste false in cautarea faptasilor. Payne are un singur tel: razbunarea si pentru asta alearga, impusca si inoata tot filmul. Nu dureaza mult pana cand detectivul descopera o legatura intre cei care i-au omorat familia si o “petrecareata” (interpretata de Olga Kurylenko, nimeni alta decat noua fata Bond , pe care veti avea ocazia s-o admirati si in Quantum of Solace) pe nume Natasha: un misterios tatuaj in forma de aripa.
Max nu apuca sa afle mai multe, pentru ca fata este facuta bucati la propriu, si, in plus, el este acuzat ca ar fi ucis-o. Dupa ce un coleg de-al sau este omorat, Payne este considerat principalul vinovat si intra repede in colimatorul celorlalti politisti, gata sa-l linseze. Si ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, Payne devine tinta unei asasine profesioniste, Mona Sax (Mila Kunis), sora Natashei care vrea cu orice pret sa razbune moartea acesteia din urma.
Evident, totul se transforma intr-un one-man-show in care Max Payne se aliaza cu dusmanul, Mona, pentru a fugi de politie si a lupta impotriva corporatiei farmaceutice Aesir, producatoare unui drog menit sa-i faca pe soldatii americani invincibili in razboiul impotriva terorismului. Experimentul a esuat lamentabil din cauza efectelor adverse ale drogului-elixir, care ii transforma pe soldati in niste masini de ucis cu halucinatii (demoni) imposibil de tinut sub control. Probabil ca v-ati prins deja ca Aesir are oarece legatura cu moartea sotiei lui Max Payne, dar mai multe nu va voi dezvalui.
Ce ne place si ce nu ne place la Max Payne
Ce are bun filmul? Livreaza destula adrenalina cat sa va tina cu ochii pe ecran, contine destule scene cu impuscaturi in care se arunca mii de gloante, are o atmosfera de film noir si destule nume mari in distributie (Beau Bridges in rol negativ ca sef al securitatii la Aesir, Chris O’Donnell in rolul unui manager din cadrul aceleiasi corporatii) sau scurte aparitii foarte “colorate” din partea unor vedete precum Ludacris (pe post de locotenent de politie) sau Nelly Furtado in rolul sotiei unui politist. Si de ce sa nu recunosc, este imprevizibil, dar asta nu dureaza mult.
Ce nu are bun Max Payne? Ruperile de ritm din structura filmului, vesnicul cliseu cu marea corporatie
generatoare de rau ireversibil (cred ca este singurul mod prin care americanii se pot lua la tranta cu sistemul), gaurile din scenariu (multe scene raman neexplicate), faptul ca majoritatea actorilor sunt foarte putin sau prost folositi. Cel mai bun exemplu este Mila Kunis in rolul Monei Sax: apare ca o furtuna la inceputul filmului, mai are 2 scene pe la mijloc si mai apare la final ca sa aiba si Payne un umar pe care sa se sprijine dupa atatea gloante incasate.
Scenele cu impuscaturi de care vorbeam mai devreme sunt intr-adevar destule, dar departe de a fi credibile. Regizorul John Moore (Behind Enemy Lines, The Omen) il face pe Max Payne bulletproof (niciun glont nu il atinge pana spre finalul filmului cand e si el nitelus ciuruit, dar tot sta in picioare) si ne testeaza inteligenta: ce arma e mai eficienta? Mitraliera sau pistolul? Din film aflam cu surprindere ca pistolul bate mitraliera daca este, bineinteles, in mana lui Max Payne.
Jocul actorilor este minimal, desi nu ar putea fi altfel avand in vedere saracia dialogurilor si regia cam deficitara. Mark Wahlberg nu impresioneaza in hainele lui Payne si nici nu se ridica la rolul pe care l-a facut in The Departed, este pur si simplu intepenit in grimasa razbunarii si a regretului vesnic. Mila Kunis doar vrea sa para rea si dura, din pacate este foarte putin credibila. O prestatie satisfacatoare si decenta face Beau Bridges in rol negativ si de asemenea Amaury Nolasco (pentru cei care ati vazut Prison Break, poate va amintiti ca l-a jucat pe Fernando Sucre) in rolul salbaticului sergent Jack Lupino. Despre ceilalti actori nu pot spune mai multe pentru ca la cat de putin apar in film, nu prea ai ce observa. Avem parte in schimb de multa zapada si ploaie, cam in toate scenele, pana ajungem sa credem ca fenomenele meteo sunt niste personaje secundare.
Pe scurt, Max Payne sta binisor la capitolul entertainment, insa ca mod de realizare era loc de mult mai bine, astfel incat pelicula sa nu para o forma fara fond. Filmul va avea premiera vineri, 17 octombrie.
NOTA 7/10
Daca vrei sa afli inaintea tuturor ce se intampla in lumea filmului si la ce sa te astepti de la noile aparitii, aboneaza-te la Newsletterul de Cronici Cinema.acasa.ro
