Asa se pare ca face Margo ( Cristina Cioran ), in filmul cu acelasi nume.
Margo practica prostitutia de lux. Are casa frumoasa, "toale" scumpe, cizme de 6 milioane si o camera video cu care filmeaza orice: oameni, copaci, conversatii deocheate intre fete, petreceri in pijamale in camera de camin. Pana si pe mama ei o filmeaza moarta. Plecata dintr-un satuc uitat de lume, Margo ajunge in jungla Bucurestiului obiectul placerii barbatilor pana cand se opune dorintei tatalui ei vitreg, "pestele", de a se mai prostitua.
"Am sanii mici si sunt nefericita" asa se plange Margo. Dar pana cand nefericirea? Pana cand apare Fat Frumos - Andrei ( Marius Florea Vizante ), un blond vopsit brunet, incaltat cu pantofi cu toc, un fotograf indragostit si insistent, disperat sa se insoare. Din cadrul final, in care cei doi merg pe sinele de cale ferata tinandu-se de mana ne asteptam la un final fericit.
Incepand cu povestea haios-romantica dintre Margareta si Fat Frumos, filmul are multe momente reusite.
"Un film despre doua Romanii." asa isi caracterizeaza regizorul Ion Carmazan pelicula. Le identificam usor: o Romanie rurala, arhaica, morbida, inspaimantator de bine surprinsa si o Romanie a proxenetilor, a studentelor usuratice, a vulgaritatii.
O vulgaritate pe care se bate prea multa moneda din pacate, si care e nelipsita din toate productiile romanesti de dupa ’89.
In orice caz, parca vulgaritatea lui Carmazan e altfel decat cea a lui Saizescu.
