A plasa actiunea unui film in jurul unui copil iti asigura un start din pole position in goana dupa incasari. Urmatorul pas este sa te decizi cum vrei sa fie copilul asta. Optiuni ar fi destule: poate sa fie malefic (Orphan, The Exorcist, The Omen), geniu (Little Man Tate), copil problema (Home Alone, Dennis The Menace, Problem Child ), autist (Silent Fall) sau pur si simplu un pusti napastuit de soarta (Oliver Twist).
Tinand cont de trecutul regizoral, care nu este foarte consistent (Pandorum, Antikorper, Curiosity & the Cat), ma asteptam ca Christian Alvart sa recidiveze cu o noua productie pe felia thriller-horror.
Alvart pariaza pe copilul posedat de fortele intunericului si, zic eu, ca i-a iesit bine. In Case 39, Emily Jenkins (Renee Zellweger) este o asistenta sociala pasionata de domeniul in care lucreaza: investigarea cazurilor in care copiii sunt victime ale abuzurilor in familie.
Desi coplesita de teancul de dosare bagate pe gat de seful sau, Emily nu refuza cazul cu numarul 39: o fetita de 10 ani, Lilith Sullivan (Jodelle Ferland), cu probleme grave in familie, tulburata si in stare de soc.
Emily se implica emotional in aceast caz, reusind sa o salveze pe Lilith din ghearele parintilor care o vroiau fripta (la propriu, intr-un cuptor). Sfidand regulamentele privind implicarea afectiva in cazurile investigate, Emily face inca un pas si obtine custodia micutei, o greseala pe care o va plati cu varf si indesat.
Povestea este bine construita, suspansul e la el acasa, iar efectele speciale apar din cand in cand exact la momentul potrivit. Pacat ca lucrurile de bine enuntate anterior sunt anulate de un final plat si previzibil.
Daca pana la vizionarea lui Case 39 nu aveam niciun fel de fobie legata de viespi, dupa scena in care psihologul Douglas J. Ames e chinuit de dungatele zburatoare cred ca m-am defectat putin. Daca ar fi sa votez cea mai buna scena din film, atunci as opta fara sa ma gandesc la scena cu viespile. Si acum mi se furnica pielea gandindu-ma la insectele care ies ca la comanda din ochii, urechile, nasul si gura bietului psiholog interpretat de Bradley Cooper.
Desi il credeam inevitabil pierdut in comedioarele soft, pe ici pe colo impanate cu povesti de dragoste (All About Steve, The Hangover, Failure to Launch, Wedding Crashers), Cooper mai joaca si altceva. Din pacate pentru el si pentru cinefili, e un rol sters, pe care-l veti uita rapid (mai putin faza cu atacul viespilor). Chiar daca poate se straduieste din rasputeri, pe Cooper nu-l vad potrivit decat in comedii romantice , la fel cum se intampla si in cazurile lui Adam Sandler, John Cusack sau Hugh Grant.
Renee Zellweger da zambetul pe tipete de groaza si nu impresioneaza deloc. Clar Reneee nu are absolut nicio treaba cu rolul de femeie chinuita de Necuratul.
In schimb, junioara Jodelle Ferland, actrita care o interpreteaza pe Lillith face un rol bun. Ferland impresioneaza prin usurinta cu care jongleaza cu starile sufletesti; intr-o clipa este inocenta intruchipata, pentru ca in secunda urmatoare sa te trezesti ca te alerga cu toporul in mana.
Chiar daca Case 39 nu este exceleleaza la capitoul partituri actoricesti memorabile (ma rog, cu exceptia lui Jodelle Ferland), filmul trebuie vazut macar pentru povestea si felul in care suspansul este construit.
Urmareste mai jos trailerul filmului Case 39:
