Unul dintre acesti oameni este Claudia Olar. Cu un istoric in domeniul financiar-bancar, a realizat intr-o zi ca nebunia atingerii targetului in atragerea clientilor doritori de depozite si credite bancare o facea sa se “piarda”! O transforma intr-un om mereu pe fuga, mereu in “sevraj” (cum spunem noi), un om care nu se mai bucura de frumos, un om incrancenat si obosit psihic. Si atunci a spus... STOP!
Cum in adolescenta ar fi vrut sa urmeze o scoala de arta, cu care parintii nu au fost de acord, pe principiul ca “si Picasso a fost bogat dupa moarte!”, a ajuns acolo abia acum, cand este pe propriile-i picioare.
A inceput sa-si exploateze latura artistica si din mana ei au iesit o gramada de frumuseti: ghivece, vaze, oglinzi, pictate manual, decorate cu sfoara sau tehnica servetelului.
Citeste si
Quilling – Pastila antistres
Pentru toate acestea a apelat la mestesugari autentici. Pentru ceramica, a mers 70 de km, pana la Petru Borza, singurul ramas din vechea generatie de mestesugari de gen ai satului Obarsa, singurul centru de ceramica din judetul Hunedoara.
Despre mesterul olar s-au scris mai multe de-a lungul vremii: “Petru Borza mestereste lutul de 65 de ani. Face asta de cand se stie. Oalele lui au ajuns la targurile de prin toata tara. Obarsenii isi aduc lutul de la cativa kilometri. Sapa dupa el chiar si 4 metri. Il lasa o vreme la „racorit”, il uda sa nu se usuce si apoi il „bat” zdravan, pana il transforma intr-o pasta moale – numai buna de modelat. Oala capata forma imediat pe roata, sub palmele pricepute ale mesterului, care o fac cand sa se inalte, cand sa se rotunjeasca – dupa cum e voia olarului" , scie zhd.ro.
Iar Claudia Olar a avut bucuria de a-l vedea cum faureste minuni la roata lui, lucru care i-a facut sufletul sa creasca si sa vrea sa fie parte din minunea asta. Sa vrea ca din pamantul clisos si lutos, adus din inima pamantului, framantat si format de mainile crapate ale olarului, copt in cuptoare din vremuri stravechi, sa-l “munceasca” si ea, sa-l transforme in lucruri minunate, imbinate cu tehnici noi si moderne, in lucruri care sa bucure privirea si sufletul celor iubitori de frumos.
Poate o sa spuneti ca “un ghiveci e un ghiveci!”, dar sa nu uitam ca fiecare etapa din “construirea” lui a implicat multa dragoste si pasiune. Omul nu este o masinarie nesimtitoare, cu un program prestabilit si o norma la sfarsitul zilei. El isi lasa in fiece lucru iesit din mana lui o particica din sufletul lui. Asa ca, atunci cand primiti sau cumparati un obiect lucrat manual, apreciati-l, pipaiti-l si simtiti ceea ce va spune el!
Date de contact:
Mihaela Vulpe
Web: vulpeacofetar.blogspot.ro
E-mail: mihaelavulpe75@gmail.com
