Mogosoaia este un loc numai bun pentru a petrece o zi in aer liber, departe de prafuitul Bucuresti. Ansamblul de la Mogosoaia, cu tot ceea ce inseamna el: parcul imens pe malul lacului, curat si bine ingrijit, spatiile aerisite si Palatul Brancovenesc este un loc superb, bine pus la punct.
Este adevarat, puteti spune fara sa gresiti ca nu e praf, dar e fum, in weekend gratarele “asuda” in mod organizat si controlat, tocmai cand toata lumea se relaxeaza. Nu sunt deseuri aruncate aiurea, oamenii se relaxeazape iarba, este o atmosferade parc occidental..
Unii vin in parcul de pe malul Lacului Mogosoaia sa faca miscare, altii sa practice “sportul national” cum ar spune televiziunile de stiri: sa incinga gratarul cu mici pe care sa-i asezoneze cu bere. Pentru unii, combinatia ”rimeaza” cu manele, dar, din fericire, eu nu le-am auzit de la vizitatorii de o zi, ci din unele dintre vilele din imediata apropiere. Exista deci riscul ca acestea sa fie permanente... Exista si o veste buna: sunt foarte multi vizitatori interesati de arhitectura si istoria locului si bine fac...
Ctitorii ale lui Constantin Brancoveanu
Frumusetea zonei nu m-a incantat doar pe mine, simplu muritor, fiind descoperita si valorificata de Constantin Brancoveanu cu sute de ani inainte. Constantin Brancoveanu a construit aici mai intai o biserica cu hramul Sf Gheorghe, care a fost sfintita in anul 1688. Vechea bisericuta se afla in afara zidurilor ,,cetatii”, imediat in stanga intrarii principale. Fix 14 ani dupa finalizarea lucrarilor la biserica, tot pe 20 septembrie, s-a inaugurat si Palatul.
Soarta locului s-a schimbat probabil odata cu numirea lui Constantin Brancoveanu domn al Tarii Romanesti, la doar o luna de la sfintirea bisericii, in octombrie 1688.
Desi existau Curti Domnesti la Bucuresti si la Targoviste, Brancoveanu decide sa creeze la Mogosoaia o "Curte paralela", un loc mai elegant unde sa fie primiti ambasadorii, sa se tina petreceri, dar si sfaturi ale Divanului.
Arhitectura deosebita
Construit pe malul lacului Mogosoaia, silueta Palatului Brancovenesc iti bucura privirea cu elementele sale de arhitectura renascentista, baroca si otomana... Nimic strident insa, combinatia de stiluri este perfecta, ansamblul este elegant si rafinat, char daca mimeaza modestia... Este de altfel considerat cel mai frumos palat ctitorit de Brancoveanu, fiind si cel mai bine conservat.
Desfasurat pe 3 niveluri, respectiv subsol-pivnita, parter si un etaj dedicat in exclusivitate familiei Brancoveanu si saloanelor oficiale pentru oaspetii de seama, o parte din Palatul Brancovenesc gazduieste astazi Muzeul Aulic.
In salile cu peretii varuiti in alb sunt mai putine exponate decat te-ai astepta, situatie de inteles avand in vedere trecutul greu al acestei cladiri istorice. Trebuie amintit ca, initial, atat foisorul aflat pe fatada din fata Palatului Brancovenesc, cat si incaperile de la etaj au fost decorate cu stucaturi orientale si cu picturi murale reprezentand portrete ale familiei domnitoare si scene cu subiecte istorice. Incendiile, jafurile si timpurile si-au pus amprenta si in acest caz...
O istorie cu suisuri si coborasuri
Istoria locului a capatat turnuri tragice de mai multe ori. Dupa uciderea lui Brancoveanu si confiscarea averii familiei de catre turci, palatul a devenit han, nu inainte de a fi golit de toate bunurile de pret. A fost ocupat de Panduri dupa ce locatarul sau l-a parasit pentru a se refugia in Brasov.
In 1912, Martha Bibescu a inceput restaurarea constructiei, aspectul venetian al fatadelor fiind imprimat de mesteri italieni priceputi. Ansamblul este bombardat in 1917 de aviatia germana, pagubele find importante. Marginit de lac, parcul din apropierea Palatului Brancovenesc gazduieste Serele (utilizate astazi pentru culturi floricole si ateliere de educatie plasticapentru copii) si Capela Gh. Bibescu.
Pe latura de rasarit a incintei, langa bisericuta, se afla poarta de intrare in curtea Palatului, deasupra careia, la inceputul secolului al XIX-lea, s-a construit un foisor. Foarte aproape se afla o cladire cu coloane de caramida, datand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ctitor fiind principele Nicolae Bibescu, proprietarul de atunci al domeniului Mogosoaia. Cladirea care gazduieste astazi un restaurant era cunoscuta sub numele de Vila d’Elchingen.
Muzeul Aulic, sinteza unei parti a istoriei Romaniei
Colectia Muzeului Brancovenesc se concentreaza pe ideea de "sinteza romaneasca”, concept sugerat chiar de istoricul Nicolae Iorga. Patrunzi astfel inapoi in timp, in cele 13 sali ale muzeului, in perioada turco-persana, in cea fanariota -o sala cu obiecte provenind din Balcani si din Asia, in cea Italiana si Franceza. In Sala Franceza, Martha Bibescu, cea care a renovat Palatul incepand cu 1912, isi primea altadata oaspetii de seama.
Urmeaza, nu neaparat in aceasta ordine, Sala Ortodoxa, cu obiecte de cult, Sala Hartilor, Sala Scoartelor - unde sunt expuse covoare oltenesti, muntenesti, bucovinene si moldovenesti tesute in tehnica chilimului.
Sala Transilvana si cea a Cancelariei Domnesti, unde se organizau serate, completeaza calatoria intr-o parte a istoriei Romaniei. In Sala Sfatului Domnesc sunt expuse tronul, strane din biserica de la Potlogi ctitorita de Constantin Brancoveanu, precum si portretul principelui la 42 de ani. Daca va intrebati ce este cu minunata podea-mozaic din unele sali ale Muzeului Aulic, aflati ca sticla suflata cu aur a fost adusa din Italia, ca a "suportat" musafiri si petreceri de seama, cel putin asa sustine ghida si ca mai are putin si implineste 100 de ani.
Cuhnia, preferata mea
Ma consider o gurmanda, dar nu acesta este motivul pentru care Cuhnia - vechea bucatarie a Palatului Brancovenesc este una dintre preferatele mele la Palatul Mogosoaia. Imi plac cele 8 coloane elegante pe care se sprijina cladirea putin "ingropata” in pamant probabil pentru a mentine o temperatura mai scazuta vara. Cuhnia, aflata in dreapta curtii cum intri pe poarta principala, mi-a lasat impresia de autentic, pare ergonomica, un loc demn de un Master Chef al timpurilor sale: un spatiu destul de amplu, compus dintr-o incapere centrala si patru camari, cu pereti arcuiti si grosi din caramida. Fumul iesea printr-un cos amplasat chiar in mijlocul cladirii, cos care impreuna cu niste guri de aerisire asigura si ventilatia cuhniei. Astazi in cuhnie au loc loc diferite vernisaje, asa ca sa nu se mai planga nimeni, ca pe vremuri, ca mancarea ajunge pe mese rece. Aceasta din cauza obiceiului locului ca bucatariile sa fie construite cat mai departe de conace si palate, pentru a le feri de incendii.
Date de contact
Site: consilierturism.ro
Facebook/consilierturism.ro
E-mail: carmen.neacsu@consilierturism.ro