Cam la jumatatea drumului dintre Medias si Sighisoara, in inima Transilvaniei saxone, un drum laturalnic se rupe spre Biertan. Dupa cativa kilometri de la iesirea de pe soseaua nationala, printre dealurile din jur, se contureaza impunatorul dom care timp de 300 de ani a fost centrul religios al sasilor.
Aici, nemtii transilvaneni au stiut sa faca dintr-un lacas sfant o fortareata care sa ii adaposteasca in vremuri nenorocoase. inconjurata de trei randuri de ziduri, vegheata de sase turnuri si trei bastioane, biserica din Biertan a fost nucleul celei mai puternice fortificatii taranesti din Ardeal.
Constructia bisericii a inceput pe la 1490 si a fost terminata cam pe cand secolul urmator isi numara primul sfert. Goticul initial a fost completat mai tarziu cu elemente ale Renasterii, iar turnurile si bastioanele medievale au intregit complexul, in exterior.
in interiorul bisericii, artisti din Viena si Nürnberg au croit cel mai mare altar poliptic de pe teritoriul actualei Romanii, cu cele 28 de panouri pictate ale sale, iar maestrul Ulrich din Brasov a sculptat dintr-o singura piatra amvonul. Apoi, locuitorii Biertanului au donat steagurile breslelor lor, pentru impodobirea lacasului.
Nascuta sub zodie catolica, biserica de la Biertan a devenit luterana odata cu majoritatea sasilor, pe la 1540. Dar comunitatea locala nu i-a repudiat pe cei care au vrut sa ramana catolici. Lor le-a fost pus deoparte un turn, aflat in aceeasi curte cu biserica, pe care sa il foloseasca drept capela. in 1572, Biertanul a fost ridicat la rang de episcopie, urmand ca pentru trei secole sa indeplineasca acest rol. in 1867 a pierdut insa acest statut in favoarea Sibiului.
Spre deosebire de alte biserici fortificate din Ardeal, cea de la Biertan este perfect conservata si a beneficiat de lucrari minutioase de renovare. Daca ai norocul sa prinzi o zi fara multi turisti, atmosfera din incinta zidurilor este idilica.
E atat de liniste, incat se aud vocile gospodarilor din curtile dimprejur. Imperturbabili, ghizii isi turuie lectia bine invatata: iata piatra pe care erau pusi in genunchi, duminica, la slujba, copiii neascultatori; iata usa sacristiei, prevazuta cu 19 zavoare, construita in 1515 si premiata la expozitia mondiala de la Paris in 1900; iata orga monumentala din 1869, restaurata acum doi ani de specialisti elvetieni, iata mausoleul unde se afla pietrele funerare ale episcopilor si preotilor.
Povestile ghizilor se cam termina odata cu anul 1867, cand episcopia s-a mutat la Sibiu, iar infloritorul Biertan a inceput sa decada, declinul accentuandu-se in secolul urmator, pe masura ce sasii au inceput sa paraseasca locul, pentru a se stabili in Apus.
Frau Erna Weinrich nu a plecat insa in Germania. A ramas in Biertan, si nu oricum. Din 1991, ea este „Burghüter”-ul, adica cea care are in grija domul si cetatea. Una dintre sarcinile femeii este sa „traga” orologiul din Turnul cu Ceas, in fiecare zi, la ora 12.00. si nu este chiar o joaca – de 24 de ori trebuie rotita o manivela, astfel ca venerabilul mecanism, ce dateaza din 1883, sa mearga uns.
Cand spune cuvantul Biertan, Frau Erna lungeste „e”-ul si-l face sa sune asa cum suna el in denumirea germana a asezarii – Birthälm. „Mai sunt vreo 80 de sasi in tot Biertanul. O data pe luna vine un preot de la Medias si face aici slujba, pentru toti sasii din comunele din jur, dar nici pe departe nu se umple biserica”, spune ea, cu o umbra de regret.