În Antichitate, tămâia era o substanţă deosebit de preţioasă, datorită atât rarităţii sale (având în vedere zonele geografice restrânse în care creşte arborele boswellia), cât şi dificultăţii cu care era obţinută. Chiar şi astăzi, procesul de colectare a răşinii este relativ pretenţios. Scoarţa arborelui este crestată primăvara, iar lichidul scurs poate fi colectat până toamna. Răşina este lăsată să se usuce şi să se întărească, apoi este spartă în bucăţi mici, foarte aromate şi cu un gust amărui. În funcţie de anotimpul şi de condiţiile în care a fost colectată, tămâia îşi poate păstra culoarea aurie sau poate căpăta o nuanţă mai închisă. Un arbore poate furniza răşină de calitate superioară timp de trei ani, după care calitatea răşinii scade şi este necesară o perioadă de repaus.
Tămâia a fost folosită din cele mai vechi timpuri şi în diverse culturi (greacă, romană, hindusă, persană, babiloniană, iudaică etc.) în cadrul ceremonialelor sacre. Fumul aromat degajat de răşina expusă la flacără era considerat un facilitator al stării de contemplaţie şi de rugăciune. La noi, tămâia este în continuare folosită în numeroase momente în cadrul slujbelor ortodoxe. Pe lângă funcţia ritualică, această răşină cu semnificaţii culturale adânci era folosită şi ca agent de îmbălsămare, alături de smirnă, dar şi ca produs cosmetic.
Însă cea mai importantă funcţie a acestui material miraculos era şi este încă cea medicinală. Tămâia ocupă un loc de cinste în medicina ayurvedică, fiind considerată un remediu eficient împotriva bolilor reumatice. a afecţiunilor sistemului respirator şi ale sistemului digestiv. Cercetările recente au relevat că la baza acestor efecte benefice ale tămâiei stau proprietăţile anti-inflamatorii ale acizilor boswellici (acid boswellic-β, acid boswellic acetil-β, acid boswellic 11-keto-β şi acid boswellic acetil-11-keto-β), a căror structură chimică este destul de apropiată de cea a steroizilor. Astfel, cu toate că studiile realizate cu subiecţi umani sunt destul de limitate, numeroase studii pe animale au arătat că tămâia are beneficii notabile în multe boli de natură inflamatorie:
• artrita reumatoidă - Un studiu din 2019 a demonstrat că extractul de tămâie naturală poate fi folosit cu succes ca adjuvant în terapia convenţională a artritei reumatoide la cobai.
• bolile inflamatorii intestinale – Conform unui studiu publicat în World Journal of Gastroenterology în 2017, extractul de tămâie are efecte similare cu cele ale terapiei convenţionale în tratarea bolilor inflamatorii intenstinale la cobai, însă fără efectele secundare extrem de nocive ale acesteia.
• astmul – Un studiu publicat în 2015 a investigat efectele administrării extractului de tămâie cobailor cu simptome de astm, concluzionând că acesta reduce inflamaţia căilor respiratorii.
• boala Parkinson – Rezultatele unui studiu din 2019 realizat pe cobai sugerează că, datorită proprietăţilor anti-inflamatorii şi anti-oxidante, tămâia ar putea fi eficientă în protejarea neuronilor şi ameliorarea dificultăţilor motrice la pacienţii cu boala Parkinson.
• cancerul – Conform unui articol din 2016, o serie de studii şi cercetări realizate pe subiecţi umani au arătat rezultate promiţătoare în ceea ce priveşte folosirea extractului de boswellia serrata la pacienţii cu diverse tipuri de cancer. Acizii boswellici şi-au dovedit în mod repetat eficienţa în combaterea celulelor tumorale şi în inhibarea proliferării acestora.
Din fericire, în zilele noastre, tămâia este disponibilă pe scară largă în diverse forme. Ca tratament în afecţiunile cronice, extractul de boswellia serrata este administrat sub formă de capsule. Pe de altă parte, uleiul esenţial de tămâie este folosit adesea în aromaterapie, pentru diminuarea stresului şi a nervozităţii, dar şi în industria produselor cosmetice, pentru reducerea semnelor de îmbătrânire a pielii şi estomparea cicatricelor şi a vergeturilor.
Comanda Boswellia Serrata – Tamino forte pe www.medicinas.ro sau la telefon: 0723.269.701
Advertorial
