Pentru ca data de 1 aprilie, zi consemnata ca fiind a pacalelilor, se apropie vertiginos, am sa va relatez o farsa ce mi-a fost facuta pe vremea liceului de catre colegii de camera.
Pe parcursul a celor 5 ani de studiu din cadrul Seminarului Teologic am locuit in camin. Erau doua tipuri de camere pe vremea aceea, de cate 6, respectiv 10 locuri. Intamplarea pe care am sa v-o relatez in continuare se petrecea in camera cu 10 persoane.
Aveam un program bine stabilit in viata de zi cu zi. Dimineata desteptarea la orele 06:00, la 07:00 trebuia sa fim in scoala pentru jumatate de ora de recapitulare a temelor, la 07:30 era rugaciunea de dimineata, urmata de micul dejun, iar la 08:00 incepeam cursurile.
Intr-una dintre dimineti, pe 1 aprilie... mi-au facut-o colegii de camera...
La 22:30, cum se intampla tot timpul, se dadea stingerea.Toata lumea era in pat deoarece pedagogul venea si oprea lumina si automat ne culcam. Pe la orele 04:00 cu aproximatie, colegii mei de camera s-au vorbit, s-au trezit cu totii fara sa faca cel mai mic zgomot si fara sa aprinda lumina, s-au imbracat in tunica, uniforma noastra de atunci si, cand toata lumea a fost gata, unul dintre ei imitand vocea pedagogului a strigat: “Desteptarea e valabila si pentru dumneata, domnule Trifu. Esti consemnat!”. Ce insemna faptul sa fii consemnat? Nu mai aveam voie sa ies in oras o perioada, fiind obligat sa raman numai in camin, la slujba si cursuri. Cand au ajuns la urechile mele cuvintele astea ce le aveam intiparite in minte mai ceva ca pe “Tatal Nostru” am sarit ca din foc, va spun fara sa exagerez cu nimic ca in 3 minute eram imbracat si deja la usa pedagogului. Ajuns la usa lui nu prea aveam curaj sa bat, dar colegii si prietenii mei imi tot faceau semn sa bat ca e groasa. Mi-am luat inima-n dinti si am batut. Nimic! In gandul meu zic...ca trebuie sa fie suparat tare pedagogul. Mai bat o data. In clipa urmatoare aud un glas ragusit: “Ce bati ma asa, stai in apa?!”. Atunci am simtit apocalipsa pe pielea mea! In mintea mea era o liniste profunda, frica ma paralizase si asteptam “urgia”. Cand, in sfarsit, a iesit pedagogul in pijama am ramas blocat. De obicei, el era gata imbracat cu tinuta de zi in momentul cand ne dadea noua desteptarea si niciodata nu-l vazusem asa. In fine, am inceput sa-mi cer iertare, sa-i promit ca nu se va mai repeta etc. Atunci el s-a blocat pentru ca nu stia exact ce se intampla. Trezit si din somn, nimic nu-i era lucid in minte. A inceput sa-mi spuna ca, daca nu ma intorc in camera, ma baga in consiliul profesoral si o sa fie mai grav. Eu credeam ca face asta pentru ca nu ma trezisem si incercam sa-l conving sa n-o faca. El vazand ca tot nu plec, mai rau ma ameninta si uite asa, in circul asta, am trezit tot caminul. Intr-un final, vazand colegii ca situatia ia amploare, s-au hotarat sa incheie balciul si unul dintre ei ne-a explicat amandurora ca e 1 aprilie si ca, de fapt, toata harababura este o mare pacaleala. Pedagogului i-a spus ca eu nu stiam nimic si sa ma ierte si uite asa totul s-a terminat cu bine.
Prin urmare, aveti grija dragilor, nu se stie ce vi se pregateste... Va pup si fiti cu ochii in patru!
