Semnalul sonor pe care pisicile nu il pot ignora
Cu totii stim ca pisica, oricat ar fi de simpatica si siubitoare, la un moment dat tot isi va manifesta independenta intr-un mod sau altul. De obicei, pisicile nu fac decat ce vor ele, fara sa se sinchiseasca prea mult de ce au voie sau nu au voie sa faca. Iar acest lucur nu se intampla pentru ca nu ar intelege ce lis es pune - pisicile sunt printre cele mai inteligente animale - ci pentru ca, pur si simplu, face doar ceea ce vrea sa faca.
Cu toate acestea, puterea semnalului sonor “pis-pis-pis” nu trece niciodata ignorat de independentele patrupede. Interactiunea dintre om si pisici a facut subiectul multor studii stiintifice si chiar a creat un curent foarte popular pe social media.
Cum s-a ajuns la “pis-pis-pis”
Potrivit oamenilor de stiinta, oamenii au dezvoltat cu mult timp in urma tipuri de sunete prin care comunica cu pisicile. Acestea se transmit apoi de la parinti la copii, intotdeauna in limba materna.
Este posibil “pis-pis-pis” sa isi aiba originile in limba engleza, venind de la “here, pussy, pussy, pussy”. Poate ca urmatorul pas l-a facut trupa din vestul Texasului, The Light Crust Doughboys cu melodia “Pussy, Pussy, Pussy”, lansata in 1938, care vorbeste despre o fata care incearca sa isi gaseasca pisica pierduta.
Intr-un episod din 1955 cu Tom si Jerry, puteti sa il vedeti pe Nibbles, protejatul lui Jerry, care il cheama pe Tom cu cuvintele “here, pussy, pussy, pussy”.
Faptul ca “here, pussy, pussy, pussy” a devenit in prezent popularul pspsps, sau “pis-pis-pis” nu este o anomalie, existand un model auditiv de baza responsabil pentru succesul acestuia.
“Pis-pis-pis” functioneaza pe o frecventa pe care pisicile o aud foate bine
Susane Schotz, profesor asociat de fonetica la Universitatea Lund, Suedia, si autoarea unui studiu al limbajului secret al pisicilor, evidentiaza faptul ca “s”-ul din “pis-pis-pis” functioneaza cu o frecventa mult mai mare decat majoritatea sunetelor. Este vorba despre o secventa de 85kHZ la care pisicile sunt foarte sensibile.
“Pis-pis-pis” ar putea fi o versiune prescurtata a lui “here, pussy, pussy, pussy”, aceea care contine doar ceea ce este important si functioneaza.
Mai mult, exista specialisti care sustin ca “pis-pis-pis” este un sunet aparte care nu se intalneste in mediul natural, fiind captivant si atragand atentia.
Frecventa pe care o detecteaza pisicile
Rozatoarele comunica pe o frecventa ridicata, iar pisicile au fost nevoite sa evolueze pentru a le detecta. Astfel, urechile mari in forma de palnie si craniile mici le permit pisicilor sa perceapa sunetele emise de parada lor.
Aceste aspecte si frecventa pe care functioneaza “s”-ul din “pis-pis-pis” explica de ce pisicile devin atente cand il aud. Odata ce felina este capabila sa stabileasca ca sursa sunetului captat de urechi nu reprezinta un pericol, vor deveni interesate sa vina sa exploreze.
