Istoric si origine
Uimitor de aristocratic, Ciobanescul de Berna este unul dintre cei mai atractivi caini utilitari elvetieni, cu roba lor neagra sclipitoare , cu insemne ilustre. Roba acestui caine este moale si matasoasa, cu un subpar gros, abundent.
Originile acestei rase pot fi urmarite pana in urma cu 2000 ani, cand romanii au invadat Elvetia, pe atunci acesti caini serveau la manarea turmelor de animale, dar ca si caini de paza. Cainii romani, de tip mastiff, au fost probabil incrucisati cu cainii autohtoni ciobanesti, care erau foarte bine adaptati conditiilor climatice vitrege ale Alpilor Elvetieni. Ciobanestii de Berna erau pe atunci folositi si la tractarea carelor ce transportau tesaturi sau produse de bacanie dintr-un sat in altul. Din anul 1800, aceasta rasa aproape a disparut, datorita cresterii interesului pentru rasa Saint Bernard si a lipsei de preocupare pentru realizarea unui program de crestere si inmultire corespunzatoare a acestor caini.
Aceasta situatie s-a mentinut pana la inceputul secolului trecut, cand chinologul elvetian Herr Franz Schertenlieb a inceput sa colinde locurile stravechi in care fusese creata aceasta rasa si a gasit ultimii caini izolati pe vaile Alpilor. El a inregistrat un oarecare succes, mai ales in regiunea Durrbcah, din Berna. A mai fost ajutat de profesorul Albert Heim, de la Universitatea din Zurich. Multumita lor, Ciobanescul de Berna a revenit pe firmament ca si rasa. Initial, acesti caini erau cunoscuti sub numele de "Gelbbackler" (in traducere, obraji galbeni), sau mai simplu, "Durrabachler".
Azi, deoarece ei provin din intreg tinutul Bernei, nu numai din Durrbach, in 1908, clubul deja infiintat al rasei, i-a schimbat denumirea in Ciobanesc de Berna. De la acea data, aceasta rasa a avut o mare cautare in Elvetia, pe continentul european dar si in America, unde a fost recunoscut oficial, in 1936. Canada urmeaza exemplul celorlalte tari si pastreaza denumirea rasei, pe care o si recunoaste oficial in 1970. Cu toate acestea , acesti caini sunt inca destul de rari in Anglia.
Aspect exterior si dimensiuni
Sunt caini puternici, robusti, cu schelet masiv, umeri puternici , cu mers echilibrat, cu pasul lung. Ajung la talia de adult in jurul varstei de 15 luni. Talia este cuprinsa intre 58-66 cm la femele, cu o greutate de 32-46 kg si 64-70mc masculii, cu o greutate de 37-54 kg. Capul este puternic, cu craniul lat, cu o usoara cuta pe frunte si un stop bine definit. Falcile sunt puternice, cu muscatura completa, in foarfece. Ochii sunt migdalati , de culoare caprui inchis. Urechile sunt medii ca marime, prinse sus, aduse usor inainte in atentie. Gatul acestui caine este puternic, musculos, de lungime medie , prins de umerii puternici si oblici printr-un greaban sters.
Trunchiul acestui caine este compact, nu foarte lung, cu pieptul larg si spatele puternic, drept. Membrele anterioare trebuie sa fie drepte , musculoase. Membrele posterioare sunt puternice, largi, musculoase, cu grasetul bine angulat. Labele picioarelor sunt scurte, compacte, rotunde . Coada este stufoasa, ajungand pana sub jaret, ridicata in alerta, dar niciodata deasupra liniei spinarii. Culoarea robei este intotdeauna negru lucios, cu botul alb si pata alba pe frunte, pieptul de asemenea alb, ca si labele si varful cozii. O culoare vie aramie sau cafenie separa albul de negru, ca si albul de pe picioare si obraji.
Personalitate
Ciobanestii de Berna sunt caini foarte placuti, ca si companioni, inteligenti, dornici sa faca pe placul omului, relativ usor de dresat. Ei sunt prieteni pe viata, sunt caini foarte loiali stapanului si pot avea probleme in acomodarea cu un stapan nou, dupa varsta de 18 luni. Sunt caini increzatori in fortele proprii, alerti, foarte buni paznici. Sunt putin prietenosi cu strainii. Nu sunt excesiv de agresivi sau de timizi.
Relatiile cu familia si casa
Sunt caini cu o personalitate placuta, carora le place sa fie inclusi in toate aspectele vietii de familie , fiind companioni foarte placuti. Sunt caini afectuosi, rabdatori si foarte buni cu copiii, pe care ii vor proteja daca este necesar. Au nevoie sa fie in preajma oamenilor si sa li se acorde atentie. Vor latra pentru a semnaliza aparitia vizitatorilor, dar apoi se vor aseza linistiti la locul lor. Socializati de pui cu alte animale de casa, inclusiv cu pisicile, le vor accepta fara probleme. Uneori pot fi dominanti cu alti caini.
Dresajul
Dresajul se poate face cu usurinta, cata vreme cainii sunt tineri. Daca nu se vor dresa de la o varsta timpurie, acesti caini vor deveni violenti, greu de controlat care vor avea impresia ca pot face numai ceea ce vor ei. Sunt caini sensibili, de aceea dresajul trebuie facut cu blandete.
Aspecte particulare
Este necesara perierea zilnica sau daca nu , macar o data pe saptamana, datorita robei abundente si lungi. O atentie deosebita trebuie acordata periajului zilnic mai ales in perioada naparlirii. Este necesara imbaierea sau curatarea blanii cu sampon uscat. Durata medie de viata a acestui caine este de 6-8 ani, fiind in scadere in ultimii ani, de la 10-12 ani. Clubul American al Ciobanescului de Berna a intreprins un studiu asupra sanatatii acestei rase, asupra unui numar de 1332 caini. Media de viata a acestora a fost de 7.2 ani. Cancerul este unul dintre principalele motive ale mortalitatii Ciobanescului de Berna, in intreaga lume, astfel , multe caini din aceasta rasa mor la o varsta tanara, de 3-4 ani.
Boli si afectiuni curente
Ciobanescul de Berna sufera de multe probleme de sanatate, de aceea screeningul ascendentei puilor este obligatoriu. Susceptibilitatea la imbolnaviri este de asemenea mare. Exista o serie destul de mare de maladii genetice care afecteaza acesti caini, in egala masura cu care sunt afectate alte rase pure de caini.
Una dintre cele mai cunoscute si discutate maladii este displazia de sold. Aceasta in unele cazuri se poate manifesta usor, fara schiopatura, dar in alte cazuri, poate debilita complet cainele, devenind vizibila de la varsta de 6 luni in sus. Studiile au demonstrat ca , din pacate, caini indemni de displazie, pot produce descendenti displazici. Displazia de sold se poate diagnostica prin efectuarea radiografiilor de bazin, specifice, care trebuie interpretate de un veterinar calificat si specializat pe aceasta problema.
O alta maladie este displazia de umar, termen folosit pentru a descrie cateva afectiuni care afecteaza articulatia umarului cainelui. Semnele clinice ale bolii, respectiv schiopatura de diferite grade poate aparea de la varsta de 5 luni, sau chiar la maturitate. Diagnosticul se pune de asemenea pe baza examenului radiologic.
Osteocondrita disecanta, este o boala a cartilajelor articulare, care poate duce la modificari artritice la nivelul articulatiilor acestui caine. Panosteita este o boala a oaselor lungi ale membrelor, care afecteaza in mod uzual puii de la 5-8 luni, pana la 2 ani. Boala produce durere si schiopatura, care poate fi intermitenta, cronica si se poate muta de la un picior la altul. Diagnosticul se pune tot pe baza examenului radiologic.
Entropionul si ectropionul (rasucirea pleoapelor spre interior, respectiv spre exteriorul globului ocular) este o afectiune oftalmologica, de asemenea cu determinism genetic care afecteaza rasa. Cataracta de diferite tipuri a fost semnalata destul de frecvent in cazul Ciobanescului de Berna.
Dilatatia si torsiunea gastrica apar frecvent la acest caine, datorita conformatiei toracelui si cavitatii abdominale.
Alergiile, mai ales cele de natura alimentara sunt si ele in topul bolilor caracteristice Ciobanescului de Berna. Mai pot apare relativ frecvent hipotiroidismul, Boala Von Willebrand (o coagulopatie, care se manifesta prin sangerari greu de controlat in cazul plagilor sau interventiilor chirurgicale ), stenoza sub-aortica , boala autoimuna ( ce se poate manifesta prin meningite aseptice foarte greu de diagnosticat si tratat).
Cancerul reprezinta poate cea mai mare provocare , atat pentru medicii veterinari, cat si pentru crescatorii acestor caini. In cazul Ciobanescului de Berna exista cel putin 2 tipuri de cancer care sunt transmisibile genetic, si anume mastocitomul, sau cancerul celulelor mastocitare si histiocitomul malign. Un studiu efectuat in anul 2000 arata ca 50% din cazurile de mortalitate au fost datorate cancerului.
