Istoric si origine
Border terrierul este un caine ce a fost crescut initial in arealul Dealurilor Cheviot, la granita dintre Anglia si Scotia, pentru a ajuta fermierii sa haituiasca si sa omoare vulpile care le pradau pasarile de curte. Acest caine micut, dar robust are picioarele suficient de lungi si suficienta putere incat sa tina pasul cu un cal, chiar daca este mult mai mic. Indraznetul Bordet Terrier a fost folosit si la vanatoarea de jderi, vidre si bursuci.
Este fara indoiala inrudit cu ceilalti caini terrieri, creati in aceiasi zona, cum ar fi : Bedlington terrierul, Dandie Dinmont terrierul. Acesti terrieri lucrau impreuna cu Border Foxhound-copoii pentru vulpi. Ei au fost creati astfel incat sa fie capabili sa alerge pe distante lungi dupa cai si sa urmareasca vulpile pe dealuri. Ca orice copoi creat sa vaneze vulpi, Border Terrierul este foarte puternic si vanjos. Ca si ceilalti terrieri, Border Terrierul a inceput sa intre gradat in casa, ca si animal de companie .
Astazi, datorita personalitatii sale de invingator, a adaptabilitatii si comportamentului prietenos, rasa este foarte apreciata ca si companion, desi, inca mai poate fi folosit si de fermieri ca si caine utilitar, ajutand la controlul verminelor. Border Terrierul a fost recunoscut oficial de British Kennel Club in anul 1920, cand a fost infiintat si Clubul Border Terrierului, si de American Kennel Club in 1930. Printre abilitatile sale se numara vanatoarea , urmarirea, paza, agilitatea, obedienta pentru competitii.
Aspect exterior si dimensiuni
Aspectul general
Este acela al unui caine puternic, robust, cu scheletul bine proportionat, emanand agilitate si rezistenta, dar cu pieptul, toracele si bazinul mai degraba inguste, decat largi. Corpul este acoperit cu un par scurt, foarte aspru, lipit de corp. Capul acestui caine este caracteristic rasei, asemanator cu al unei vidre, cu ochii patrunzatori iar postura corpului este aceea de alerta continua, ceea ce ii confera o infatisare neinfricata, implacabila, hotarata, caracteristica rasei.
Talia acestui caine este de 33-41 cm la greaban masculii, si 28-36 cm femelele, cu o greutate de 6-7 kg, respectiv 5-6 kg.
Capul este asemanator cu al vidrei, moderat de larg si plat, dar cu o largime suficienta intre ochi si intre urechi. Urechile sunt mici, in forma de V, destul de groase, de preferat negre. Nu sunt prinse foarte sus pe cap, dar sunt prinse mai degraba lateral, cazand inainte pe langa obraji. Ochii sunt de culoarea alunei, dar mai inchisi puti ca nuanto, cu o expresie focoasa si inteligenta. Sunt moderati ca dimensiune, nu sunt proeminenti, dar nici infundati in orbite. Botul este scurt dar bine definit, cu trufa neagra. Dentitia este puternica, cu muscatura in foarfece, cu arcadele dentare largi.
Gatul cainelui este musculos, bine definit, suficient de lung pentru a fi proportional cu restul corpului, bine prins de umeri, largindu-se la nivelul acestora. Umerii sunt bine trasi inapoi, suficient de lungi, cu spetele convergand la nivelul greabanului treptat. Membrele anterioare sunt drepte, cu scheletul destul de fin si asezate mai departat decat in cazul Fox Terrierului . Labele picioarelor sunt mici si compacte . Degetele trebuie indreptate inainte, moderat arcuite, cu pernite groase, rezistente. Trunchiul este adanc, destul de ingust, suficient de lung, astfel incat sa nu creeze impresia unei lipse de agilitate.
Cutia toracica a acestui caine are coastele bine arcuite, orientate posterior. Salele sunt puternice, iar linia mediana ventrala relativ dreapta. Coada este moderat de scurta, mai groasa la baza si subtiata treptat spre varf , prinsa nu prea sus, purtata vesel in alerta, dar nu peste spate . In repaus, coada poate fi lasata in jos. Membrele posterioare sunt musculoase si agile, cu coapsele lungi si bine fomate. Grasetul este bine inclinat iar jaretul bine descins. Roba are un subpar dens, acoperit de un par aspru, cumva cu un aspect inspicat , care sta lipit de trunchi, fara tendinte de onduleuri.
Culoarea acestui caine poate fi roscat, cenusiu cu aramiu, negru cu aramiu sau culoarea granelor (auriu) . Mici insemne albe sunt permise pe piept, dar pe membre, daca apar, semnele albe sunt penalizate. Mersurile sunt drepte, ritmice, cu o impulsie buna, lungime mare, elastice, cu o buna flexie a jaretilor si grasetilor. La comanda instructorului cainele trebuie sa dezvolte un mers lejer, elastic si rapid.
Personalitatea
Border Terrierul este un caine alert, vioi, dar nu foarte manierat. Extrem de afectuos cu copiii, el este un caine care doreste sa faca pe placul omului si este relativ usor de dresat . Este un terrier micut, cu ceafa puternica si un vanator indraznet. Acesti caini trebuie sa fie socializati si obisnuiti de pui cu zgomotele puternice ale orasului si cu situatiile inedite care pot apara in oras, pentru a evita timiditatea excesiva. Puii sunt foarte activi, cat sunt mici, dar se vor cuminti ca adulti. Border Terrierul adora sa sape gropi, de aceea trebuie tinut intr-o curte bine securizata.
Relatiile cu familia si casa
Border Terrierul este o rasa foarte sociabila, putand fi un companion excelent pentru un copil. Totusi, datorita energiei debordante pe care o au, cat si a modului destul de dur de a se juca, este necesara o supraveghere continua , constanta, mai ales cand puii sunt lasati sa se joace cu copii mai mici de 7-8 ani. Acest lucru este recomandat nu numai pentru siguranta copilului , dar si a puiului , deoarece copii mici pot rani chiar fara intentie un pui mic.
Niciodata nu luati un caine pentru a responsabiliza un copil, deoarece, la varste fragede, atat copiii cat si cateii au nevoie de un adult care sa ii dirijeze, iar parintii trebuie sa inteleaga acest lucru. Este nevoie de cativa ani buni de dresaj pentru ca un caine sa ajunga la maturitate si sa devina membrul familiei devotat si linistit pe care il doreste cineva. Cea mai mare problema care poate aparea in cazul copiilor si al acestor caini este ca, copiii au tendinta de a lasa tot timpul portile sau usile deschise, iar cainele poate scapa afara, se poate pierde sau poate fi calcat de masini. De aceea trebuie implementate reguli stricte cu privire la inchiderea usilor si portilor, pentru protectia cainelui.
Dresajul
Border Terrierul este un caine destul de supus, care doreste sa se faca placut . Acesta il va face usor de dresat in ce priveste bunele maniere , adica sa isi faca nevoile afara, sa mearga in lesa , sa nu scormoneasca in gunoi sau in dulapul cu haine, sa nu fure jucariile copiilor, sa nu sara pe mobila sa sada sau sa vina la comanda.
Daca doriti sa efectuati un dresaj mai avansat, de supunere, atunci procedurile de dresaj pot deveni mult mai provocatoare , dar vor oferi si mult mai multa satisfactie. Pentru aceasta este imperios necesar sa gasiti un instructor care intelege si cunoaste terrierii in general si Border Terrierul in special. Metodele brutale de dresaj pot distruge bunavointa acestui caine si pot face mult mai dificil dresajul viitor. Border Terrierul raspunde cel mai bine la metodele pozitive motivationale, care utilizeaza laudele, rasplata si jucariile.
Aspecte particulare
Roba rezistenta si aspra a -ului necesita un periaj saptamanal si trimare si tundere cam de 2 ori pe an. Este un caine care nu lasa mult par si este puti alergenic. Imbaierea se va face numai daca este necesar, altfel, nu este obligatorie.
Boli si afectiuni curente
Border terrierul este o rasa sanatoasa, in general. O dieta echilibrata, mentinerea unei greutati optime, exercitiul fizic suficient, periajul regulat si controalele veterinare de rutina ar trebui sa fie suficiente pentru a mentine un Border Terrier intr-o stare buna de sanatate. Unul dintre motivele pentru care aceasta rasa se bucura de o sanatate buna il reprezinta si selectia indelungata si atenta a exemplarelor de reproductie, de-a lungul anilor.
Astfel, crescatorii constiinciosi efectueaza controale regulate pentru displazia de sold si afectiunile oftalmologice ereditare. Alte defecte ereditare care pot apare sunt malformatiile cardiace, hipotiroidismul, ametelile , Sindromul epileptiod canin, alergiile, ocluziile intestinale, luxatia patelara sau necoborarea testicolelor in pungile scrotale. Toate aceste maladii ereditare nu sunt insa larg raspandite in cadrul rasei, datorita selectiei atente efectuate de crescatori. Este o rasa destul de rezistenta la durere.
